Reorganizarea administrativ-teritorială a României: subiect vechi și o abordare nouă

      Deși unele proiecte, de o deosebită importanță, ca revizuirea Constituției României sau reorganizarea administrativ-teritorială nu au mai reprezentat obiectul dezbaterilor de pe scena politică românească, în ultima perioadă, Traian Băsescu nu a ezitat să le readucă în atenție. Argumentul, invocat de președinte în sublinierea importanței, pe care legea reorganizării administrative o are, a fost acela al rolului pe care un astfel de proiect legislativ îl are în îndeplinirea obiectivului major de modernizare a statului. Mai mult decât aducerea în discuție a subiectului, evidențiind valențele pozitive pe care le presupune, Traian Băsescu a ținut să accentueze necesitatea accelerării procesului de implementare a proiectului privind reorganizarea administrativă a țării. 

      A dorit, de altfel, să ilustreze că această propunere constituie unul dintre imperativele anului electoral care tocmai a început, ba mai mult decât atât, constituie un obiectiv important al mandatului 2012-2016, la finalul căruia o astfel de inițiativă va fi pe deplin implementată. Un alt argument invocat de șeful statului, pentru caracterul imperativ al reorganizării administrative a României, în ciclul electoral care urmează, este acela al capacității de absorbție a fondurilor europene pentru dezvoltare. Aceasta va spori, indubitabil, în condițiile în care se trece la o adoptare rapidă și la o implementare graduală a unei astfel de inițiative, la care se pare că actuala putere nu a renunțat. 

       După ce părea a fi un subiect abandonat de actuala putere, reorganizarea administrativ-teritorială, revine în atenție, pe scena politică românească, deocamdată la nivel de discurs. Șeful statului nu a făcut, însă, referiri exacte în ceea ce privește numărul regiunilor sau județelor, dacă acestea vor fi 8 sau 12, chiar dacă a evidențiat implicațiile pozitive pe care o astfel de reorganizare le poate avea, în utilizarea resurselor financiare europene. 

      Trebuie menționat că acest proiect se impune prin Programul de Dezvoltare al Comisiei Europene pentru anul 2013-2014, iar împărțirea teritorială pe doar 8 sau 12 regiuni ar avea implicații importante la nivel decizional, din moment ce va fi posibilă o mai bună implementare a deciziilor, dar și un control în ceea ce privește respectarea acestor decizii de la nivel central, în teritoriu. De asemenea, un mai bun control ar putea fi exercitat și asupra investițiilor. Un aspect, cu o semnificație deosebită, îl constituie reducerea personalului din administrație, cu implicații la nivel bugetar. 

     Interesant este de văzut în ce măsură reducerea personalului va genera o diminuare a birocrației, implicând și o eficiență sporită a aparatului administrativ. O privire mai atentă, în sfera reacțiilor diverșilor decidenți, cu privire la problematica generată de regionalizare, aduce în prim plan un spectru larg. Ideea regionalizării nu se bucură de aceeași considerație din partea altor lideri politici, elocventă în acest sens fiind reacția liderului PNL, Crin Antonescu, care s-a declarat în favoarea unei măsuri radicale, în contextul în care puterea va realiza demersuri concrete de punere în practică a proiectului regionalizării. Implementarea acestuia ar putea constitui motiv pentru ca opoziția să se retragă din Parlament, așa cum a afirmat în numeroase rânduri liderul PNL.

    În contextul problematicii, pe care regionalizarea o presupune, este important de văzut în ce măsură aspectul sensibil al divergențelor interetnice capătă noi nuanțe. Mai mult, o altă componentă a peisajului, creat prin regionalizare în România, are implicații la nivel econoomic. Mai exact, în ce măsură reorganizarea teritorială ar putea influența situația economică a României, în contextul crizei pe care aceasta o traversează? Organizarea pe regiuni mai extinse ar lua în calcul eficiența activităților economice cu importanță deosebită în dezvoltarea economiei, de care România are nevoie? 

      Acestea constituie, însă, o fâșie îngustă din spectrul mai larg de probleme care apar prin realizarea proiectului reorganizării teritoriale în România. La nivel principial există destule aspecte pozitive pe care inițiativa ar putea să le ilustreze, din momentul implementării, dar răspunsuri concrete nu există deocamdată. Vor fi certitudini în măsura în care propunerea va fi implementată, depășind divergențele la nivel de opinie, vizibile în reacțiile diferitelor formațiuni politice, în momentul de față.