Discursul proaspăt al șefului statului a fost unul fără substanță, incluzând doar aspecte generale: Traian Băsescu a valorificat ocazia de a vorbi despre proiectele de guvernare, așa cum a și recunoscut, de fapt pe parcursul intervenției. În mod cert, discursul nu a fost pe măsura așteptărilor oamenilor. Aceștia așteptau soluții și mai ales adevărul, în contextul în care el a avut contribuția proprie la tensionarea lucrurilor, la precipitarea situației.
Șeful statului a afișat astăzi ipostaza unui om foarte calm, a unui lider politic, prudent în ceea ce declară. Nu a demonstrat, din nefericire, că a fost receptiv la problemele și la gravitatea situației în care se află România. Sunt definite foarte bine obiectivele pe viitor, dar nimic concret, nimic conexat cu realitatea ilustrată și de protestele românilor, la care asistăm în ultimul timp.
O diferență se remarcă, în raport cu discursul de ieri, intervenția de astăzi fiind una fără tensiune, fără încordare. Un discurs mai controlat decât cel de ieri, unde se simțea agitația ilustrată și la nivel nonverbal, cel de astăzi a inclus și ironii prin referiri la imaginea de dictator pe care i-a conturat-o opoziția și prin referire la gafele pe care a recunoscut că le mai face. În acest registru ironic, exemplificarea gafei cu trimitere la conflictul cu Raed Arafat, va avea cu siguranță implicații negative, la nivelul imaginii șefului statului, în ochii oamenilor, mai ales în fața celor care au protestat. A adus în atenție un aspect neplăcut, o înfrângere și mai mult decât atât, s-a întors la scânteia care a aprins întreg conflictul, politic și social.
A ținut, totuși, să recunoască faptul că protestele sunt expresia unei nemulțumiri gennerale a românilor vis a vis de situația României. A constatat, de asemenea, falia nocivă pe scena politică între putere și opoziție, lipsa comunicării eficiente între liderii politici, care nu poate avea decât efecte distructive.
Nu a venit cu soluții bine delimitate pentru ceea ce se întâmplă. A confirmat lipsa de receptivitate la problemele reale și a dezamăgit pe cei care își doreau un discurs focusat pe obiective, derivate din cerințele oamenilor, a celor care protestează de zile întregi, dorind o schimbare.
Cât de falsă este impresia românilor că președintele nu-i mai reprezintă? Dorește să restabilească relația de încredere cu acea parte a populației care și-a pierdut această încredere în președinte. Nu măsurile de austeritate adoptate pentru traversarea crizei, nu legile destinate modernizării statului au fost baza pe care s-a constituit această neîncredere a românilor în actuala putere. Însă, șeful statului a accentuat aspectele referitoare la modernizare, pentru a contura caracterul imperativ al tuturor măsurilor adoptate, chiar dacă acestea au generat serioase nemulțumiri în rândul oamenilor.
Neîncrederea românilor s-a fundamentat treptat, de-a lungul celor două decenii ale unei democrații, insuficient înțeleasă și ineficient aplicată. Neîncrederea are caracter general și se raportează la întreaga clasă politică românească, fiind o încredere permanent alimentată de proiecte și obiective definite cu lirism menit să impresioneze electoratul, dar fără rezultate concrete, fără agende adaptate la cerințele românilor. Este vorba, de neîncrederea alimemtată de tensiunile de pe scena politică, de înțelegerea insuficientă a implicațiilor jocului de forțe între putere și opoziție, într-un cadru democratic.
În urma acestui discurs, protestele se vor accentua și mai mult și vor fi, mai acut, centrate pe ideea demolării actualei conduceri: scena politică e populată de lideri politici care nu ascultă și care refuză să vadă, iar șeful statului însuși consideră că nu se impune vreo schimbare în ceea ce privește mandatele pe care le-a avut. Acesta poate fi de fapt răspunsul: nu se va schimba nimic, pentru că nu trebuie schimbat nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu