Despre stânga politică românească, ca și despre dreapta, de asemenea, s-a vorbit și, măcar formal, s-a încercat o delimitare și definire ideologică adecvată, de către o formațiune sau alta, însă, după cum se constată, incertitudinea ideologică persistă încă. Ambiția președintelui de onoare al UNPR-ului, Cristain Diaconescu de a prezenta pe scena politicii românești, o formațiune cu identitate, ce se încadrează perfect în sfera ideologică a stângii politice moderne, este însoțită de critici negative, desigur, la adresa PSD-ului.
Mai exact, ceea ce dorește Cristian Diaconescu să demonstreze, prin formațiunea UNPR este alternativa pe care aceasta ar oferi-o la partidul unic de stânga, adică PSD, care nu mai răspunde expectanțelor celor rămași să o susțină și cu atât mai puțin, celor care doresc un dialog constructiv cu societatea civilă românească. Replica domnului Diaconescu subliniază importanța și implicațiile benefice, totodată, pe care diversitatea formațiunilor, ca expresie a diversității intereselor, o comportă într-o societate democratică.
Pe fondul acestor considerente, identitatea UNPR-ului completează stânga politică românească, care necesită schimbare. Schimbarea benefică actului decizional nu poate fi posibilă, pe baza celor afirmate de Cristian Diaconescu, decât în condițiile în care se recunoaște că PSD-ul nu reprezintă singura identitate în cadrul stângii, pe scena politică românească. În viziunea acestuia, PSD constituie expresia stângii comuniste care nu susține emanciparea și progresul, fapt pentru care UNPR devine o alternativă viabilă, o construcție civică, în care sunt incluse deopotrivă patronate, sindicate, organizații ale societății civile, dar și formațiuni politice.
De asemenea, nu este exclusă posibilitatea susținerii din partea unor parteneri de coaliție, în pofida orientărilor ideologice diferite, de cea pe care UNPR-ul o definește. Argumentul ar fi acela al obiectivului unic care ar trebui să mobiilizeze toate forțele politice de pe scena politică românească, indiferent de eticheta ideologică, adică progresul și modernizarea.
Dacă UNPR-ul se consideră doar rezultatul unei mișcări politice, pentru apariția unei construcții surprinzătoare în peisajul politic românesc, atunci se cuvine includerea în ecuație a variabilei importante a intereselor pentru competiția electorală care va urma. În numele interesului național, ca miză declarată de reprezentanții UNPR-ului și a susținerii unui dialog social, menit să faciliteze modernizarea și progresul, această identitate, relativ recentă, a urmărit, oarecum, contracararea comportamentului USL. Prin atragerea unui procent considerabil din rândul electoratului moderat al PSD, alianța uselistă poate include în calcul posibilitatea menținerii în opoziție, în cazul în care nu va obține în alegeri procentul de 50%+1 din mandate.
Această realitate, lipsită de o doză de optimism, este accentuată și de alte componente ale vieții politice românești, din anul care tocmai s-a încheiat: înlocuirea lui Mircea Geoană de la șefia Senatului, cu implicații nefavorabile USL-ului, la nivelul sondajelor efectuate. Provocările care încep să prindă contur încă de la debutul anului electoral 2012 sunt destul de mari, context în care actorii politici vor trebui să-și definească strategiile cât mai eficient cu putință, oferind electoratului românesc alternative viabile, indiferent de zona ideologică în care se poziționează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu