Despre proteste și consecințele acestora

     După ce atenția a fost îndreptată asupra protestelor, cu care a debutat anul electoral 2012, se impune direcționarea acesteia în aria consecințelor și efectelor, pe care le-au generat deja sau pe care le vor genera în perspectivă. Percepțiile asupra acestui fenomen, cu implicații deosebite sub aspect politic, social și economic, s-au înscris în registre, dacă nu opuse, măcar marcate de diferențe majore. Astfel, au existat interpretări care au așezat aceste proteste în lumina inutilității, conform cărora acestea nu sunt decât expresia nefericită a unei manipulări, dar au fost și interpretări care au acordat o forță cu mult mai mare acestor proteste, decât cea care le-a revenit, în realitate, definindu-le ca generatoare de mari schimbări. 

     Adevărul se află, însă, între cele două extreme: protestele, departe de a fi inutile, nu au produs schimbări radicale. În contextul delimitării ferme, a consecințelor manifestării nemulțumirii oamenilor, există încă opinii care subliniază că demisia premierului Emil Boc ar fi în legătură directă cu ceea ce s-a întâmplat în stradă, însemnând, înainte de toate, expresia neputinței unui executiv. 

   Aspectul acesta, privit prin prisma unei crize de legitimitate, poate genera concluzii total distincte: este posibil ca această criză de legitimitate să nu fie neatent și inadecvat gestionată, ci dimpotrivă să fie întâmpinată de o conștiință a gravității lucrurilor în primul rând, precum și a însemnătății politice care revine anului 2012. În acest cadru interpretarea demisiei premierului, accentuează calitatea unei mutații politice, prudent gândite, în urma unui calcul electoral, iar protestele arată faptul că un executiv care-și asumă măsuri mai puțin plăcute, ca cele care au respectat indicațiile FMI și Băncii Mondiale, trebuie să plătească, indubitabil, costuri politice. 

    Un alt aspect, intens dezbătut, și înainte și după proteste a fost cel referitor la varianta alegerilor de anul acesta: comasate sau nu? Disputa, care părea interminabilă, între putere și opoziție pe tema comasării alegerilor, a luat sfărșit în momentul în care Curtea Constituțională a decis în defavoarea susținătorilor acestei variante. Această decizie nu a fost neapărat determinată de protestele românilor, ci mai curând a servit unor interese politice, generate de importanța și mizele anului electoral 2012. 

    Iar dacă se pune problema în termeni de schimbare, schimbarea ca efect, schimbarea ca scop, o schimbare mai blândă sau radicală, un lucru este cert: lipsa unei structuri, a unui caracter organizat, în ceea ce privește protestele, precum și lipsa unei strategii clare, a unei alternative viabile, în ceea ce privește clasa politică, nu pot constitui resursele necesare unei schimbări reale. 

    Aspecte contestabile se regăsesc, astfel, de ambele părți: protestatari și decidenți, deopotrivă, deși televiziunea a subliniat spectaculosul și nu esențialul. Acest lucru este ilustrat și de actuala abordare, din partea acesteia, a situației dificile din țară, generate de vremea nefavorabilă, deși o nuanță de seriozitate se observă, mai mult grație faptului că este vorba de un aspect mult mai palpabil.

Noul executiv și nuanțele la nivel de discurs al opoziției. Interesele, mereu previzibile.

     S-a remarcat o schimbare radicală în discursul USL, la adresa noului executiv, prin atitudinea afișată de Victor Ponta. Cei prezenți la învestirea noului executiv au asistat la un alt tip de discurs, surprinzător, atât pentru putere, dar și pentru opoziție. Să fie un pas spre dialog putere-opoziție în anul electoral 2012? Să fi înțeles opoziția că un asemenea dialog constituie un ingredient necesar unei democrații funcționale, mai ales în contextul dificil economic, pe care România îl traversează? Nu există certitudini în acest sens.

    În primul rând, liderul PNL, Crin Antonescu nu este de acord cu noul suflu al discursului liderului PSD, așa cum a ținut să sublinieze, dar are incredere în politica comună cu partenerii din coaliție.O primă impresie a unui val de confuzie, în ceea ce-l privește pe Crin Antonescu. Confuzia generată de comportamentul recent al PSD a fost resimțită și prin discursul lui Victor Ponta de astăzi, având în vedere contestațiile pe care acesta le-a enunțat la adresa noului premier și cabinetului acestuia și mesajul de astăzi, în care a inclus o intenție de susținere a premierului și a proaspătului executiv. Propunerile din partea opoziției pentru noul executiv 15 la număr au inclus teme importante, prezentate într-o nuanță puțin diferită de cea a premierului, prin programul de guvernare. Această atitudine a opoziției vine clar pe fondul dorinței de afirmare sau reafirmare, cu scopul ameliorării imaginii din sondaje.

     Pentru a spori credibilitatea puterii s-a optat pentru Mihai Răzvan Ungureanu, ca șef al executivului, iar aceasta a fost o strategie atent gândită și perfect integrată în atmosfera unui an cu mize importante, un an  electoral. Este un scenariu premeditat de PDL. 

     Discursul lui Victor Ponta, înscris într-un registru total diferit de cele anterioare, în raport cu executivul, poate fi interpretat ca o încercare a USL de a-și contura, mai întâi, o prezență în legislativ și apoi o poziție fermă, îndeosebi cu privire la legea electorală, element destul de vizibil în mesajele opoziției de anul trecut. Mesajul lui Victor Ponta a fost oarecum prudent, în sensul neaducerii în atenție a problematicii alegerilor anticipate, știind că acest lucru ar tensiona atmosfera și ar afecta negativ imaginea USL. 

     Mai mult decât atât, acest discurs, într-o nuanță nouă și neașteptată, al liderului PSD aduce lămuriri în ceea ce privește relațiile din cadrul USL: confirmarea unui vechi dezechilibru între formațiunile-pilon PNL și PSD. Mesajul din partea opoziției, din Parlament, atestă schimbarea circumstanțelor în defavoarea lui Crin Antonescu, surprins și nemulțumit de atitudinea partenerului de coaliție. 

      Este vorba de un executiv limitat învestit pentru o perioadă de cel mult 10 luni, ceea ce impune o elaborare a unei strategii în care să fie incluse obiectivele cele mai importante, cele cu adevărat prioritare pentru reformarea statului. Contextul politic și mai ales cel economic în care a fost învestit noul executiv accentuează reale provocări pentru activitatea acestuia, solicitând totodată competență și responsabilitate. Iar dacă dialogul cu opoziția, care a lipsit până în momentul de față, mutilând democrația românească va începe să prindă contur, perspectivele nu pot fi atât de sumbre în ceea ce privește noul executiv instalat.

Noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu și implicațiile numirii acestuia

    Noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu a accentuat două aspecte importante, în declarația sa: pe de o parte faptul că prioritare, în sfera obiectivelor mandatului, pe care îl deține, din acest moment, sunt stabilitatea economică și stabilitatea politică și, pe de altă parte, încadrarea în sfera ideologică a dreptei. 

    Nu se poate întrevedea o imagine clară a noului guvern, dar ceea ce se poate ști cu siguranță este faptul că desemnarea în funcția de premier a unui om din fruntea SIE este oarecum surprinzătoare.Chiar și fără a lua în calcul atitudinea opoziției. 

    După ce a fost ministru de externe, în perioada executivului condus de Tăriceanu, revine în arena politică, tocmai prin această nominalizare în funcția de premier. Misiunea acestuia devine cu atât mai dificilă cu cât mandatul revine într-un an, interesant din punct de vedere politic și economic. 

    Este un an electoral, ceea ce impune obligația premierului de a contura colegiile uninominale în vederea alegerilor pentru legislativ și, desigur, organizarea propriu-zisă a alegerilor locale și parlamentare, subiect supus unor serioae controverse între putere și opoziție pe tema variantei alegerilor anticipate. 

     Sub aspect economic, deși măsurile de austerittae aplicate de România, conform acordurilor încheiate cu Banca Mondială, FMI sau CE, au mai detensionat lucrurile, pe fondul crizei economice, acestea au generat însemnate costuri politice pentru executivul sub conducerea lui Emil Boc. Protestele românilor dovedesc acest lucru. 

    Viitorul guvern va trebui să aibă în vedere un eventual set de schimbări cu scopul asigurării cadrului necesar unei creșteri economice, în raport cu bilanțul de anul trecut. Rămâne de văzut în ce măsură o eventuală creștere economică va permite majorarea salariilor și pensiilor, conform promisiunilor făcute de fostul premier. Acest aspect este cel puțin discutabil în condițiile în care și ultima evaluare a acordului cu FMI și CE aduce în atenție eliminarea posibilității majorărilor salariilor și pensiilor în anul 2012. De asemenea, experții au subliniat importanța reformelor care se impun a fi continuate și aici sistemul de sănătate este unul care ar trebui să atragă eforturile, în mandatul noului premier, în direcția soluționării tuturor problemelor cu care se confruntă în prezent. 

    Dacă numirea, lui Mihai Răzvan Ungureanu, în fruntea viitorului executiv, criticată de opoziție, aduce un element de noutate în politica românească și o provocare totodată, demisia lui Emil Boc nu trebuie percepută neapărat ca determinată de protestele la care am asistat în ultimul timp. Mai curând poate fi interpretată drept o mutație politică gândită ca urmare a unui calcul electoral, într-un an cu importante mize pe scena politică românească. 

   În acest context, numirea unui nou premier, care va veni cu o altă compoziție a executivului și cu un program de guvernare propriu, are implicații și în ceea ce privește imaginea PDL, în perspectivă, chiar și la nivel de sondaje. Acest lucru este valabil din moment ce opoziția înregistrează scăderi graduale, dincolo de interpretările, de care numirea noului premier de la nivelul serviciilor secrete din România, beneficiază: sfidare, inspirație sau schimbare impusă.

Greva parlamentară sau despre iresponsabilitatea opoziției

      Sperând să determine puterea să-și dea acordul, în ceea ce privește organizarea de alegeri anticipate, USL a recurs la un comportament discutabil, sub mai multe aspecte, prin decizia de a intra în grevă parlamentară. Deși s-a hotărât ca să existe totuși o prezență parlamentară minimă în cadrul comisiilor și Birourilor Permanente, lipsa de la dezbateri și neparticiparea la vot pot avea consecințe nedorite, în primul rând asupra procesului democratic, prin afectarea negativă a funcționării ssitemului instituțional și, în al doilea rând, în ceea ce privește imaginea opoziției într-un an electoral. Sondajele care prezintă USL în dezavantaj pot deveni, în aceste circumstanțe, mult mai distanțate de ceea ce liderii opoziției și-au propus să obțină în 2012. 

     Astfel, greva inițiată de opoziție, nu se încadrează în practicile unui stat democratic, subliniind o reală deviere de la cursul democrației, în condițiile în care, refuză să influențeze deciziile. Acest comportament adoptat de opoziție demonstrează continuarea, în mod voit, a tensiunilor în raport cu puterea. Demonstrează, de fapt, refuzul de a iniția un dialog cu puterea, lucru care nu poate fi decât distructiv, în plan politic și instituțional și chiar din punct de vedere social. 

   Acest demers al opoziției, fără a include în ecuație eventuale efecte negative și urmărind, practic, impunerea alegerilor anticipate, pe lângă faptul că este radical, nu aduce un răspuns oamenilor care au ales să protesteze. Deși aceste proteste sunt îndreptate, îndeosebi spre putere și măsurile actualei guvernări, nemulțumirile se adresează întregii clase politice din România. 

     Astfel, încercarea disperată a opoziției, de a avea alegeri anticipate anul acesta, nu va aduce procente în plus USL-ului, întrucât oamenii au nevoie de strategii clare și de soluții viabile la problemele cu care se confruntă. Nu alegerile anticipate reprezintă soluția pe care oamenii o așteaptă. 

     Membrii opoziției au definit, prin această decizie radicală, într-un mod subiectiv și inadecvat situației critice în care se află România, responsabilitatea: a fi responsabil înseamnă a te antrena într-un conflict continuu cu puterea, fără a lua în calcul consecințele dezastruoase asupra celor care și-au oferit votul și așteaptă soluții. 

     Deși liderii USL au dorit să sublinieze că intrarea în grevă parlamentară nu reprezintă o renunțare la condiția de parlamentar, este clară ambiția nejustificată a opoziției de a-și impune punctul de vedere într-o manieră nedemocratică, părăsind competiția și dezamăgind și mai mult electoratul, care va sancționa acest comportament.