După ce atenția a fost îndreptată asupra protestelor, cu care a debutat anul electoral 2012, se impune direcționarea acesteia în aria consecințelor și efectelor, pe care le-au generat deja sau pe care le vor genera în perspectivă. Percepțiile asupra acestui fenomen, cu implicații deosebite sub aspect politic, social și economic, s-au înscris în registre, dacă nu opuse, măcar marcate de diferențe majore. Astfel, au existat interpretări care au așezat aceste proteste în lumina inutilității, conform cărora acestea nu sunt decât expresia nefericită a unei manipulări, dar au fost și interpretări care au acordat o forță cu mult mai mare acestor proteste, decât cea care le-a revenit, în realitate, definindu-le ca generatoare de mari schimbări.
Adevărul se află, însă, între cele două extreme: protestele, departe de a fi inutile, nu au produs schimbări radicale. În contextul delimitării ferme, a consecințelor manifestării nemulțumirii oamenilor, există încă opinii care subliniază că demisia premierului Emil Boc ar fi în legătură directă cu ceea ce s-a întâmplat în stradă, însemnând, înainte de toate, expresia neputinței unui executiv.
Aspectul acesta, privit prin prisma unei crize de legitimitate, poate genera concluzii total distincte: este posibil ca această criză de legitimitate să nu fie neatent și inadecvat gestionată, ci dimpotrivă să fie întâmpinată de o conștiință a gravității lucrurilor în primul rând, precum și a însemnătății politice care revine anului 2012. În acest cadru interpretarea demisiei premierului, accentuează calitatea unei mutații politice, prudent gândite, în urma unui calcul electoral, iar protestele arată faptul că un executiv care-și asumă măsuri mai puțin plăcute, ca cele care au respectat indicațiile FMI și Băncii Mondiale, trebuie să plătească, indubitabil, costuri politice.
Un alt aspect, intens dezbătut, și înainte și după proteste a fost cel referitor la varianta alegerilor de anul acesta: comasate sau nu? Disputa, care părea interminabilă, între putere și opoziție pe tema comasării alegerilor, a luat sfărșit în momentul în care Curtea Constituțională a decis în defavoarea susținătorilor acestei variante. Această decizie nu a fost neapărat determinată de protestele românilor, ci mai curând a servit unor interese politice, generate de importanța și mizele anului electoral 2012.
Iar dacă se pune problema în termeni de schimbare, schimbarea ca efect, schimbarea ca scop, o schimbare mai blândă sau radicală, un lucru este cert: lipsa unei structuri, a unui caracter organizat, în ceea ce privește protestele, precum și lipsa unei strategii clare, a unei alternative viabile, în ceea ce privește clasa politică, nu pot constitui resursele necesare unei schimbări reale.
Aspecte contestabile se regăsesc, astfel, de ambele părți: protestatari și decidenți, deopotrivă, deși televiziunea a subliniat spectaculosul și nu esențialul. Acest lucru este ilustrat și de actuala abordare, din partea acesteia, a situației dificile din țară, generate de vremea nefavorabilă, deși o nuanță de seriozitate se observă, mai mult grație faptului că este vorba de un aspect mult mai palpabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu