Trecerea lui Sorin Frunzăverde în tabăra adversă: dubla valență a aceleiași mișcări

     Trecerea lui Sorin Frunzăverde în tabăra adversă denotă, înainte de toate, pragmatismul acestuia și, în mod cert, inconsecvența USL în ceea ce privește transferul de la o formațiune politică la alta, așa cum interesele o dictează. Pentru că, este evident, despre asta este vorba: interesul fostului pedelist și interesul USL. 

   Crin Antonescu a menționat că sosirea lui Sorin Frunzăverde în tabăra USL este un real câștig pentru opoziție, din moment ce trecerea se face dinspre PDL și mai ales, pentru că în opinia lui Crin Antonescu, acesta reprezintă un exemplu de curaj în a spune adevărul, în politica pe care o face puterea. Așadar, liderii USL  prezintă această trecere, de la o tabără la alta, ca expresie a demnității de a spune lucrurilor pe nume, fără a lua în calcul efectele sau comentariile nefavorabile post-mișcare. 

     Pe de altă parte, ceea ce a contestat Sorin Frunzăverde a fost lipsa compatibilității de principii, pe care s-au fundamentat viziunile: a sa și a colegilor, pe de o parte și viziunea PDL, net diferită. Astfel, în mod destul de vag, a conturat motivul plecării din tabăra puterii. 

   Ceea ce atrage atenția, în declarațiile zgârcite, pe care le-a făcut, este faptul că a dorit să își exprime dezamăgirea față de actuala guvernare, față de starea de fapt din PDL, fiind în același ton cu afirmațiile pe care liderii USL le-au făcut. Motivul plecării, invocat de Sorin Frunzăverde, a fost acela al neconcordanței obiectivelor: dezvoltarea României, pentru care a optat și ceea ce constituie mobilul tuturor acțiunilor din PDL, evident contrare acestei opțiuni. Această explicație, însă, deși este destul de vagă, a fost completată de afirmațiile din interiorul USL, care prin Crin Antonescu au fost în favoarea descrierii acestui transfer al lui Sorin Frunzăverde ca o reală dovadă de curaj, pe scena politică românească. 

     Emil Boc, în schimb, a prezentat aceeași mișcare drept expresia lașității, a abandonării principiilor declarate, într-un moment în care interesele sunt mai presus de obiectivele politice. Acesta a subliniat lipsa unor consecințe negative în ceea ce privește stabilitatea PDL, condamnând în același timp inconsecvența și ipocrizia USL.

    Varianta unui Congres, care să schimbe puțin formula în interiorul PDL, comportă o dublă valență: este cert că o astfel de opțiune nu este una tocmai fericită cu puțin timp înaintea alegerilor, iar pe de altă parte, aceasta ar putea aduce un plus de claritate. în ceea ce se întâmplă la nivelul formațiunii.

Curaj și realism în declarația premierului Mihai Răzvan Ungureanu

     În cadrul unei recente declarații televizate, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a lansat afirmații în care transpar curajul și hotărârea asumării unor responsabiltăți considerabile, în direcția asigurării unei funcționalități a executivului în formula actuală. Dintre aspectele subliniate în declarație, două concentrează intenția și, totodată, însemnătatea discursului. 

      Este vorba, pe de o parte, de obiectivul declarat al premierului de a continua mandatul, și după alegerile din noiembrie, concentrând eforturile pe palierul economic și, pe de altă parte, de importanța pe care o are în opinia premierului, dialogul cu opoziția. Referitor la primul aspect, afirmațiile sunt oarecum prudente, având în vedere faptul că premierul a ținut să sublinieze că în urma eforturilor depuse, în timpul mandatului său, nu se vor înregistra schimbări radicale, adevărate revoluții. Ceea ce trebuie remarcat, este fermitatea cu care au fost subliniate disfuncționalități reale, cu grave consecințe în plan economic, premierul aducând în atenție evaziunea fiscală și insuficienta absorbție a fondurilor europene. 

    Deși îndrăznețe, țintele, definite de premier în declarație, au fost însoțite de o doză de realism, acesta specificând dificultatea impusă de actualul context economic și social, așa încât, schimbări radicale nu vor fi vizibile la încheierea mandatului. Ceea ce se încearcă a se obține este o depășire a actualei stări de lucruri, atât cât să asigure o stabilitate de care, cu certitudine, România are nevoie. 

    Un lucru important, pe care premierul l-a recunoscut, a fost cel referitor la calitatea programului de reformă, care pentru a fi aplicat în mod eficient necesită susținere continuă. Ceea ce a recunoscut, de asemenea, premierul a fost importanța dialogului cu opoziția, subliniind, de altfel, că acesta ar trebui să fie o constantă a activității ulterioare. 

     Premierul nu a ezitat să specifice că deși se declară în favoarea unui dialog cu opoziția, cererile trebuie să se încadreze între limitele posibilului, aducând în discuție, solicitarea demiterii Robertei Anastase din fruntea Camerei Deputaților. De asemenea, un aspect important menționat de premier a fost cel referitor la o eventuală candidatură la alegerile prezidențiale din 2014. Acesta a definit ca obiectiv prioritar funcționarea actualului executiv, într-o formulă în care își exprimă încrederea și pentru care și-a asumat răspunderea. În contextul unei astfel de funcționări, este posibilă conturarea ambiției de a candida la alegerile prezidențiale.  

    Așadar, posibilitatea unei opțiuni în acest sens, precum și în ceea ce privește îndreptarea spre un partid politic, nu sunt excluse. Liniile principale în declarația premierului fac vizibile prudența și curajul cu care acesta definește obiectivele și acțiunile, menite să contribuie la materializarea lor, încrederea în potențialul actualului executiv și definirea opoziției ca o componentă esențială în acțiunile viitoare.