Dintre aspectele care au determinat, recent, îndreptarea atenției spre UNPR, au fost propunerea formațiunii referitoare la introducerea programului guvernamental de susținerea a pensionarilor, numit Coșul de solidaritate, precum și intențiile de constituire a unei platforme civice de centru-stânga, vizând includerea unor formațiuni sindicale, organizații ale societății civile sau formațiuni politice. Scopul declarat al acestei noi entități este acela de a oferi posibilitatea, celor care se definesc în cadrul stângii, să elaboreze propuneri de natură legislativă, menite să soluționeze problemele cu care se confruntă România.
Gabriel Oprea, președintele executiv al formațiunii, și-a exprimat încrederea în eventualul dialog dintre ideologiile distincte, ale dreptei și stângii politice, de pe scena politicii românești, subliniind însemnătatea pe care această colaborare ar putea să o aibă în condițiile în care axul acțiunilor este reprezentat de interesul național. De asemenea, domnul Gabriel Oprea nu a ezitat să-și exprime optimismul în ceea ce privește participarea la alegeri, unde consideră că UNPR-ul va avea șansele obținerii unui procent însemnat, bazându-se pe forțe proprii.
Pe de altă parte, coaliția de centru-stânga menită să întrunească forțele sindicatelor, patronatelor, diferitelor organizații ale societății civile, reprezintă o inițiativă, ca reacție la diversele contestații vizibile la adresa UNPR-ului, legate de incapacitatea acesteia de a ilustra o reală democrație socială așa cum susține. Vocea progresistă pe scena politicii românești declară ca prioritate a acțiunilor UNPR-ului, interesul național iar ca principala forță, o nouă formațiune de stânga, cu nuanțe progresiste. Printre liniile fundamentale ale programului se numără depășirea conservatorismului din aria politicii, discursului, organizării, al PSD-ului și racordarea la actualele tendințe de pe scena politică mondială, în contextul crizei economice.
Președintele de onoare al UNPR, Cristian Diaconescu, a avut o reacție de respingere a setului de critici negative la adresa formațiunii, din partea unor reprezentanți ai PDL. Aceste critici se centrau pe posibilitatea includerii UNPR-ului în Mișcarea Populară, ceea ce ar putea contribui la amplificarea șanselor de câștigare a alegerilor. Cu alte cuvinte, PDL-ul a contestat capacitatea stângii progresisite de a se poziționa la un nivel satisfăcător în preferințele electoratului.
O inițiativă, destul de controversată, a formațiunii a fost Coșul de solidaritate, program menit să sprijine în jur de 5,1 milioane de pensionari, care au pensii sub salariul mediu net pe economie, adică sub 1.471 lei, prin care stânga progresistă în România a dorit să ofere un reper în sfera protecției sociale, demn de luat în calcul și de ulterioarele guvernări. O propunere mult mai îndrăzneață a progresiștilor a fost cea referitoare la introducerea formei de republică semiprezidențială în România, după modelul francez, având la bază rațiuni de ordin constituțional. În acești termeni, Parlamentul va fi în măsură să introducă o moțiune de cenzură constructivă, Constituția incluzând astfel referiri clare la posibilitatea de a înainta o propunere de premier, susținut de o listă, de către o majoritate constituită în legislativ.
Deși militează pentru un stat social activ, care respectă interesul național, intervenind în mod coerent și adaptat în alocarea resurselor, menite asigurării progresului într-un stat european, formațiunea fundamentată pe valorile ideologice de centru-stânga, se izbește adesea de criticile opoziției.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu