joi, 20 octombrie 2011

Cât de mult are nevoie România de regionalizare: divergențe pe scena politică

      Problema regionalizării revine în atenție, aducând în prim plan aspecte diverse, în funcție de perspectiva din care este analizată. Reorganizarea teritorială se impune prin Programul de dezvoltare al Comisiei Europene, pentru anul 2013-2014, pe baza unei finanțări de la nivel european. Împărțirea teritorială pe doar 8 regiuni ar avea implicații importante la nivel decizional, din moment ce va fi posibilă o mai bună implementare a deciziilor, dar și un control în ceea ce privește respectarea acestor decizii de la nivel central, în teritoriu. De asemenea, un mai bun control ar putea fi exercitat și asupra investițiilor. Un aspect, cu o semnificație deosebită, îl constituie reducerea personalului din administrație, cu implicații la nivel bugetar.
     Interesant este de văzut în ce măsură reducerea personalului va genera o diminuare a birocrației, implicând și o eficiență sporită a aparatului administrativ. O privire mai atentă, în sfera reacțiilor diverșilor decidenți, cu privire la problematica generată de regionalizare, aduce în prim plan un spectru larg. Astfel, fostul ministru al Muncii, Senastian Lăzăroiu consideră că o eventuală amănare a reorganizării teritoriale ar periclita activitatea guvernamentală și situația de pe scena politicii românești, subliniind, în acest mod, însemnătatea deosebită pe care acest proiect o are pentru România. Gravitatea amânării este cu atât mai mare, cu cât, în opinia domnului Lăzăroiu, s-ar impune căderea executivului pentru implementarea acestei inițiative. 
       Ideea regionalizării nu se bucură de aceeași considerație din partea altor lideri politici, elocventă în acest sens fiind reacția liderului PDL, Crin Antonescu, care se declară în favoarea unei măsuri radicale, în contextul în care puterea va realiza demersuri concrete de punere în practică a proiectului regionalizării. Implementarea acestuia ar putea constitui motiv pentru ca opoziția să se retragă din Parlament. 
     Se poate constata că cei doi lidei nu percep reorganizarea teritorială în aceeași lumină, recurgând la afirmații contrastante pentru ilustrarea reacțiilor cu privire la acest proiect susținut de actuala putere. În contextul problematicii, pe care regionalizarea o presupune, este important de văzut în ce măsură aspectul sensibil al divergențelor interetnice capătă noi nuanțe. Mai mult, o altă componentă a peisajului, creat prin regionalizare în România, are implicații la nivel econoomic. Mai exact, în ce măsură reorganizarea teritorială ar putea influența situația economică a României, în contextul crizei pe care aceasta o traversează? Organizarea pe regiuni mai extinse ar lua în calcul eficiența activităților economice cu importanță deosebită în dezvoltarea economiei, de care România are nevoie? 
      Acestea constituie, însă, o fâșie îngustă din spectrul mai larg de probleme care apar prin realizarea proiectului reorganizării teritoriale în România. La nivel principial există destule aspecte pozitive pe care inițiativa ar putea să le ilustreze, din momentul implementării, dar răspunsuri concrete nu există deocamdată. Vor fi certitudini în măsura în care propunerea va prinde viață, depășind divergențele la nivel de opinie, vizibile în reacțiile diferitelor formațiuni politice, în momentul de față.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu