Integrarea României în spațiul Schengen constituie un subiect viu, destul de des abordat, după recentele dezbateri de la nivel european, care s-au finalizat cu respingerea țării noastre și a vecinilor bulgari, ca membri ai spațiului securizat, fără frontiere. Reticențele din partea olandezilor și finlandezilor se mențin, încă, fondate pe motive de corupție și crima organizată, invocate de acești membri. Reprezentanți belgieni la nivel oficial au adus în discuție îngrijorarea care ar trebui să existe la nivelul membrilor Schengen, cu privire la exportul crimei organizate și al corupției, în contextul în care România și Bulgaria vor fi acceptate, ca membri alături de alte state europene, care au deja o tradiție a eforturilor în vederea soluționării problemelor de această natură.
De asemenea, s-a adus în discuție, de altfel, pe bună dreptate, integrarea României în Uniunea Europeană, care s-a realizat în contextul neîndeplinirii tuturor condițiilor de către țara noastră, în acel moment. Rolul supunerii acestui aspect, dezbaterilor pe marginea subiectului aderării la spațiul Schengen, a fost acela de a sublinia consecințele negative ale unui proces neconform cu anumite norme generale la nivel european, care ar trebui să privească toate statele, fără excepție. Valul uriaș al integrării statelor din Europa Centrală și de Est nu a ținut cont de respectarea criteriilor de aderare la marea familie europeană, etapele fiind traversate prea repede, fără a se lua în calcul realitățile specifice acestei regiuni.
În contextul actual al accentuării reticențelor, în raport cu primirea României și Bulgariei în familia Schengen, această retrospectivă, asupra condițiilor în care s-a realizat integrarea în Uniunea Europeană, are menirea sublinierii argumentelor cu fundament empiric, în favoarea criticilor negative exprimate de Olanda sau Finlanda. Cu toate acestea, există o majoritate considerabilă în Parlamentul European care susține sprijinul pentru aderarea țării noastre și a Bulgariei la spațiul Schengen.
Trebuie menționat, că rezoluția în favoarea aderării nu este unică, existând o altă rezoluție care propune amânarea integrării, dar nu sunt vizibile șanse pentru a fi votată, în condițiile în care nu este întrunită o majoritate necesară, la nivelul formațiunilor politice. O altă poziție ostilă, la adresa includerii României în familia Schengen, este cea din partea Ungariei, fundamentată de aspectele sensibile de ordin etnic, la nivel oficial fiind adus în centrul dezbaterii problema acordării autonomiei Ținutului Secuiesc.
Analizând, diversitatea pozițiilor la nivelul Parlamentul European, în ceea ce privește integrarea României în spațiul securității frontierelor, se constată opinii divergente, de la cele care sunt favorabile extinderii spațiului Schengen spre Europa de Est, la cele ferm ostile acestui fapt, care deși sunt într-o pondere mai mică, au o însemnătate destul de mare în procesul decizional. O perspectivă obiectivă asupra acestor aspecte aduce în prim plan și argumente pertinente, ale statelor care se declară împotriva întegrării României, ca cele referitoare la corupția generalizată, care ar putea periclita siguranța celorlalți membri din momentul extinderii granițelor spre zona de est a Europei.
Astfel, nu se poate susține ideea că multe dintre ostilitățile ferm afișate la nivelul Parlamentului European, în ceea ce privește primirea României în Schengen, sunt fundamentate ideologic, ca expresie a credințelor unor formațiuni politice din anumite state, deja membre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu