Pe fondul creșterii componentelor noii ecuații de securitate la nivel internațional, opțiunea coalizării se conturează mai mult decât un imperativ al statelor lumii, având în vedere necesitatea obținerii unui orizont de siguranță strategică. Reconfigurările strategiilor de mare însemnătate la nivel internațional, ca cea a NATO sau cea a Uniunii Europene, sunt determinate de schimbarea naturii amenințărilor în contextul actual de securitate și, în mod cert, în perspectivă.
O componentă importantă a reacției la conflictele potențiale, generate de amenințări dintre cele mai diverse, cu implicații în multiple domenii, este reprezentată de viziune. Fără îndoială, aceasta se impune a se focaliza pe adaptabilitate conceptuală, astfel încât strategia să fie înțeleasă ca o politică comportamentală programată. Pe fondul intensificării amenințărilor în actualul mediu de securitate, NATO a demonstrat o determinare considerabilă în asumarea răspunderii în lupta contra acestora, realizând progrese importante în domeniile sale de activitate pe linia adaptării acestora la noile realități. În pofida acestui aspect demn de menționat, se impune specificarea faptului că NATO nu dispune de o strategie care să asigure unitatea capabilităților sale pentru combaterea tuturor amenințărilor, foarte puține dintre ele, previzibile.
Se poate constata că alianța deține o misiune și un set de instrumente necesare, dar îi lipsesc o viziune și o sarcină distinctă, în alți termeni, o strategie adecvat conturată pentru lupta împotriva noilor amenințări. Analizând ceea ce poate oferi alianța în prezent, se constată calitatea de forum al consultărilor politice, ilustrând un real front unit împotriva amenințărilor din mediul internațional de securitate, prin împărtășirea informațiilor și prin colaborare. Crearea Forței de Răspuns a NATO, posibilitatea organizării unei vaste game de operații militare multinaționale, grație structurii integrate, capacitățile de palnificare operațională constituie dovezi ale eforturilor de adaptare ale alianței la noile dimensiuni ale conflictelor și amenințărilor mediului internațional de securitate.
Orientarea pe termen lung a planificării se constituie ca o reală necesitate, la care alianța ar trebui să se raporteze în acțiunile viitoare. În acest context, de mare însemnătate este și reconsiderarea relațiilor dintre NATO și Rusia, care nu ar trebui definită în termeni de ostilitate și lipsită de orice incertitudini. Proiectul scutului antirachetă, foarte des adus în centrul dezbaterilor, în cadrul întâlnirilor de la nivel oficial constituie expresia unei astfel de inițiative a statelor membre NATO, de a-și valorifica forțele în definirea și prevenirea amenințărilor comune.
Decizia României, ca membru NATO, de a deveni parte în proiectul ce vizează scutul antirachetă, semnând recent acordul în vederea amplasării scutului pe teritoriul său, a generat un val de controverse în rândul statelor europene. Astfel, Ucraina își exprimă indecizia în sensul opțiunii cu NATO sau cu Rusia pentru o viitoare colaborare, în vederea construirii unui sistem antirachetă, solicitând detalii în ceea ce privește consultarea României cu vecinii din jur în momentul adoptări deciziei de a accepta amplasarea scutului antirachetă. Aducând în discuție și implicațiile la nivelul securității zonei extinsea Mării Negre, Ucraina a pus sub semnul incrtitudinii necesitatea prezenței soldaților americani la Deveselu, pe teritoriul țării noastre.
România a dat asigurări că integrarea ei ca parte importantă în proiect nu are efecte dezastruoase pentru țările vecine, decizia de cooperare cu alianța, realizându-se într-un cadru transparent, al reacției defensive, așa încât incertitudinile și opozițiile diferitelor state europene sunt nejustificate. Proiectul constituie un element vital al noului concept de securitate pe care NATO își propune să-l dezvolte, în contextul amplificării tensiunilor din mediul internațional. În ce măsură acest proiect își va dovedi eficiența, ce implicații pe termen lung va avea în definirea relațiilor dintre NATO și Rusia și care vor fi implicațiile în contextul crizei economice, sunt aspecte care vor constitui obiecte ale dezbaterii în perspectivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu