Unul dintre obiectivele prioritare ale PDL, în anul 2012, este reprezentat de realizarea unui legislativ unicameral în România, așa cum specifică premierul Emil Boc. Acest deziderat enunțat cu mai mult timp în urmă de actuala putere, pe scena politică românească, se dorește a fi expresia voinței cetățenilor, care au optat pentru reducerea numărului parlamentarilor și formula unicamerală a legislativului. Asemenea modificări se impun într-o societate fostă comunistă, ca reacție la o serie de cerințe sociale, fiind posibile prin schimbări la nivelul actului constituțional.
Revizuirea Constituției este considerată de Emil Boc drept o necesitate, fapt pentru care a subliniat în numeroase rânduri, că PDL-ul este singura formațiune politică de pe scena politică românească, care în acțiunile și programele sale a ilustrat loialitatea față de cetățenii care și-au exprimat la referendum, preferința pentru Parlamentul unicameral.
Trebuie luate în calcul, la o analiză mai atentă, eventualele neajunsuri ale unei astfel de formule, într-un cadru democratic. În primul rând apare fireasca întrebare, în ce măsură un Parlament unicameral ar reprezenta voința electoratului, în condițiile în care prin reducerea numărului membrilor din legislativ, ar exista limite, anumite cadre restrictive. Apoi se pune problema calității actului legislativ, din moment ce în cadrul unui Parlament unicameral legile pot fi adoptate cu o mai mare ușurință și o mai mare rapiditate. De asemenea, aspectul subordonării într-un astfel de legislativ, evidențiază o mai mare posibilitate de dominare din partea Executivului sau a majorității din Parlament.
Astfel, în acest context, șeful statului ar avea o mai mare șansă de a-și impune propria strategie politică, decât în cazul unui Parlament cu două camere.Un aspect pozitiv al unui legislativ cu o singură cameră ar fi acela al diminuării sau chiar eliminării tensiunilor și divergențelor care ar putea exista între camerele unui Parlament bicameral, astfel încât relația dintre Executiv și legislativ ar fi mai mult de colaborare decât de opoziție.
Formula actuală a legislativului în România, a unui Parlament bicameral se dorește a fi o expresie a pluralismului politic, într-un cadru democratic, prin existența unei diversități de forțe politice în cele două camere. Se pare că acest lucru obstaculează eforturile PDL-ului de a-și subordona celelalte forțe politice de la nivelul legislativului, și de a le dicta propria linie de acțiune. Deși un sistem bicameral ar trebui să asigure o calitate mai însemnată a actului legislativ, prin dezbaterile mai ample pe care le permite, acest aspect nu se regăsește în lista punctelor forte ale puterii legislative în România, exemple relevante în acest sens fiind din abundență.
Nu trebuie omis aspectul negativ al întreținerii destul de costisitoare a unui astfel de legislativ, datorită numărului considerabil de membri, fapt pentru care, formula unicamerală ar constitui un avantaj, prin diminuarea unor astfel de cheltuieli, greu de suportat, mai ales în contextul actual. Așadar, inițiativa PDL-ului de a realiza un legislativ unicameral, nu vine pe fondul conștientizării avantajelor obiective, anterior enunțate, cum ar fi de dorit, ci mai curând, exprimă intenția acetei forțe politice de a-și impune strategia pe scena politică, fără a uita să aducă în atenția cetățenilor aspectele pozitive cu implicații directe asupra lor.
Ceea ce este destul de grav într-un stat care se dorește democratic, se referă la gradul de informare a electoratului în ceea ce privește aspectele legate de costurile și beneficiile unui legislativ în formula unicamerală, referitor la avantajele pe care o astfel de formulă le presupune în adoptarea legilor într-un stat de drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu