Demnitatea, simplitatea și eleganța, cu care au fost aduse în atenție subiecte actuale și de o importanță deosebită pentru români, au fost vizibile în recentul discurs, în Parlament, al Regelui Mihai I al României. Această mențiune se impune dincolo de orice poziție favorabilă instituției monarhiei în România, deși în contextul dezbaterilor în jurul problematicii, pe care forma de guvernământ potrivită o generează, voci care subliniază funcționarea defectuoasă a Republicii postcomuniste sunt tot mai numeroase.
Focalizând atenția asupra aspectelor aduse în prim plan de către Majestatea Sa Regele, se poate observa trecerea subtilă de la debutul care imprimă respectul pentru trecut, subliniind importanța pe care trecutul o are în edificarea viitorului, la problemele sensibile ale eticii și competenței politice. Astfel, responsabilitatea clasei politice românești trebuie să se contureze în cadrele delimitate de aceste concepte, Regele ținând, de altfel, să sublinieze că o mare răspundere revine elitei românești.
Momentul 1989 este adus în atenție pentru simbolistica pe care o comportă în evoluția României, semnificând desprinderea de un trecut distrugător de valori și idealuri. De asemenea, este adus în atenție pentru forța pe care ar trebui să o demonstreze, în mobilizarea tuturor resurselor actuale de care România postcomunistă dispune și pe care decidenții politici se cuvine să le antreneze cu scopul concretizării democrației, în contextul axiologic mai larg, european, în care egoismul și demagogia nu-și au loc.
Liniile care ar trebui să ghideze activitatea politică în România, în contextul dinamicii permanente, al imprevizibilului, în opinia Regelui Mihai I, sunt identitatea și demnitatea. Urmând idealuri și nu interese, decidenții pot asigura o imagine demnă de respect a României, în ochii Europei.
Cert este că discursul Regelui Mihai I, al României în Parlament oferă un diagnostic coerent al situației în care actuala Republică postcomunistă România se află: în pofida avantajelor pe care o democrație le oferă, ca o serie de libertăți și o oarecare prosperitate, există partea mai puțin favorabilă a lucrurilor, în contextul în care instituțiile democratice nu sunt respectate, iar puterea devine personalizată. E regretabil faptul că lipsește considerația cuvenită față de o reală ierarhie a valorilor, e regretabil, de asemenea, faptul că lipsește respectul în raport cu anumite categorii sociale tratate cu dispreț și indiferență.
Astfel, paleta de aspecte negative, care întunecă chipul Republicii postcomuniste de astăzi, în ciuda depășirii momentului 1989, este cuprinzătoare cu implicații la nivelul domeniilor vitale vieții românești. Regele a inclus în șirul exemplelor administrația, învățământul, agricultura, mediul economic și cultural, subliniind, în mod subtil defectele în plan funcțional ale democrației în România. Substratul acestor afirmații îl constituie o serie de imperative la adresa clasei politice românești, căreia îi revine responsabilitatea construirii unei democrații solide demne de respectul și admirația altor state europene, însă, pentru acest lucru e nevoie de voință politică, care nu poate prinde contur decât pe un fond de reală etică și competență.
Indubitabil, discursul Regelui Mihai I include o subtilă paralelă între Republica de astăzi și cea precedentă momentului 1989, precum și o comparație subînțeleasă a imaginii monarhiei cu situația descurajantă de astăzi a democrației românești. Fără a adopta o atitudine de condamnare, de ostilitate față de decidenții de astăzi, Majestatea Sa Regele Mihai I a ilustrat prin discurs concizie și distincție, în semnalarea erorilor din cele două decenii ale democrației în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu