Starea continuă a depresiei generale și forța vindecătoare a echilibrului macroeconomic

          Domnul Traian Băsescu a ținut să aducă la cunoștința românilor un fapt deloc încurajator: este imposibilă revenirea la salariile din 2010, din moment ce există un excedent de 200.000 da salariați. De asemenea, a subliniat importanța vitală pe care Fondul Monetar Internațional o are, dacă se ia în calcul faptul că acesta va acoperi în totalitate anul următor. 

          În aceste circumstanțe se impune ca România să ducă la îndeplinire toate obligațiile asumate prin acordul cu Uniunea Europeană și cu Fondul Monetar Internațional. Aducând în atenție deficitul de 3,6 miliarde de euro, domnul Băsescu a eliminat orice speranță în ceea ce privește indexarea pensiilor. Așa că lucrurile sunt foarte clare, dacă suntem conștienți, ca să continuăm în nota domnului președinte: depresia va deveni o constantă.         

          Aceasta nu va ocoli nici bugetarii, sacrificați prin diminuarea salariilor, astfel încât, revenirea integrală la salariile anului 2010, nu poate fi de domeniul realității din moment ce există excedentul celor 200.000 de salariați. Mai mult, tabloul sumbru va include și ajutoarele sociale, care vor trebui diminuate în mod radical, deoarece sursele financiare utilizate în această arie provin, de asemenea, din împrumuturi.

          Dacă realizăm o succintă retrospectivă, în ceea ce privește declarațiile domunului Traian Băsescu pe această temă sensibilă, nu trebuie să excludem din calcul faptul că nu se pune problema înghețării pensiilor până în 2014, ci doar amânarea unor plăți, pentru grupele 1 și 2 de muncă. 

         Acest aspect nu diminuează, însă, cu nimic gravitatea situației: România împrumută bani pentru plata pensiilor și plata salariilor din sistemul bugetar. Sacrificiul realizat de români în ultimii doi ani constituie partea unei realități triste, iar în contextul acestor aspecte subliniate de domnul Traian Băsescu, acesta tinde să devină o constantă pentru o perioadă considerabilă de timp. 

         Se pare că și anul următor, atât pensionarii cât și salariații din sistemul bugetar, vor suferi de aceeași depresie prelungită, în așteptarea echilibrului macroeconomic. Acest echilibru la care sperăm să se ajungă va echivala cu însănătoșirea financiară a României, și implicit cu vindecarea depresiei generale a populației care s-a sacrificat și va trebui să mai aștepte.