Deși
domnul Traian Băsescu a catalogat educația drept ,,cea mai importantă resursă a
unei națiuniˮ, punctând una dintre dificultățile sistemului de învățământ din
România, ca aceea a slabelor rezultate obținute la examenul național de
bacalaureat de anul acesta, nu reușeșete să schimbe cu nimic situația, ba
dimpotrivă. Sunt arhicunoscute măsurile severe de diminuare a salariilor,
persistența problemei spațiilor unităților de învățământ din țară și a resurselor
materiale necesare unui proces didactic eficient într-o țară membră UE.
Este
adevărat că soluționarea unei probleme începe cu identificarea acesteia, e
adevărat ce spune domnul Traian Băsescu, însă, nu este suficient. Partea cea
mai importantă, aceea a acțiunilor și măsurilor concrete, menite să soluționeze
efectiv problema învățământului românesc, nu este câtuși de puțin vizibilă. La
școala de vară a UNPR, la Mangalia, în data de 10 septembrie 2011, președintele
a semnalat problema forței de muncă românești necalificate, plasând vina asupra
reformei din anii 1998-1999, care a generat un sistem ,,catastrofal de slabˮ.
E greu de precizat, în ce
măsură, problema calității îndoielnice a sistemului de învățământ din România,
va fi soluționată, din moment ce bilanțuri descurajatoare se fac cunoscute în fiecare
an, de ceva timp, iar măsurile întârzie să apară. Pentru aceste neajunsuri au
fost învinuite adesea, de către guvernanți, cadrele didactice, despre care
însă, nu s-a precizat că sunt nemotivate să muncească pe salarii josnice, care
nu sunt suficiente nici pentru un trai modest. Fiecare tabără aruncă mingea de
foc spre alta, așa încât sindicaliștii din învățământ consideră că vina
aparține sistemului legislativ instabil, cu ordine care schimbă radical și fără
eficiență probată situația din învățământul românesc.
Problema
rezultatelor slabe, în învățământul preuniversitar, are ecouri puternice și la
nivelul învățământului universitar, unde tot mai mulți studenți ajung
insuficient pregătiți, doar pentru a primi o diplomă, oricum parțial inutilă.
Domnul Traian Băsescu a remarcat, tot parțial, problema, subliniind lipsa
pregătirii adecvate a forței de muncă, însă a uitat să specifice și lipsa
locurilor de muncă necesare, care afectează și pe cei bine pregătiți și
competenți.
Acest
aspect întregește imaginea guvernanților români, obișnuiți să sublinieze latura
problemei, care-i avantajează într-o anumită măsură. Asta înseamnă că niciodată
nu e de vină conducerea… întotdeauna ecuațiile cu mai multe necunoscute pot fi
reduse la cele care au o singură necunoscută. Dacă pentru noi rămân mai multe necunoscute atunci
problema ne revine în totalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu