Decizia amânării includerii României în familia Schengen – tristă, dar justă

         Subiectul aderării României la spațiul Schengen comportă o însemnătate remarcabilă, regăsindu-se la nivel de discurs sau dezbatere, în ultimul timp și aducând în lumină aspecte care ne convin mai mult sau mai puțin. Cert este că o privire realistă asupra evoluțiilor recente,  în această privință a aderării, scoate în lumină, preponderent, aspecte neplăcute. Lipsa unui control mai riguros din partea autorităților statelor membre asupra fluxului de cetățeni care au trecut granițele în scopul angajării la negru, constituie un astfel de aspect, negativ, chiar dacă aderarea prezintă ca primă virtute, libertatea mișcării, prin disoluția granițelor statelor membre.         

          Olanda și Finlanda rămân, în continuare, membri cu decizia foarte fermă de a se opune extinderii spațiului Schengen prin includerea României și a Bulgariei. Reticența celor doi membri este suficientă pentru obstacularea aderării statului nostru, din moment ce unanimitatea familiei Schengen este mai mult decât vitală acceptării unui nou membru. 

        Principalele impedimente sunt corupția și crima organizată, aspecte care necesită eforturi destul de serioase și pe termen lung, așa încât opoziția celor două state, Olanda și Finlanda este îndreptățită. Discuțiile referitoare la intrarea în Schengen nu pot face abstracție de aderarea României la Uniunea Europeană, proces care trebuie adus în atenție datorită importanței pe care o are. 

            Importanța trebuie identificată la nivelul ritmului cu care România a aderat la Uniune, trecând prea rapid peste etape vitale, care necesitau o atenție mai mare, eforturi considerabile dozate atent,  pe termen lung, și nicidecum o integrare forțată care a extins spațiul Uniunii Europene cu membri insuficient pregătiți, doar de dragul de a colora aria europeană, în culori pesimiste.

           În acest context, amânarea aderării României la spațiul Schengen este dreaptă, nefiind îndeplinite multe dintre condițiile pe care acquisul Schengen le presupune. Trebuie conștientizată gravitatea unei integrări forțate, cu etape arse prea repede, după experiența cu integrarea în Uniunea Europeană. În cazul unei astfel de integrări, problemele unui membru devin probleme ale altor membri, cu o serie de consecințe semnificativ negative, pe termen lung. 

       Astfel, în pofida faptului că domnul Traian Băsescu subliniază aspectul îndeplinirii criteriilor de natură tehnică, România nu este pe deplin pregătită pentru a putea fi acceptată în spațiul Schengen. Dificultățile în domeniul justiției și cele referitoare la frontiere sunt suficiente pentru a opri pașii pe care statul român dorește să-i facă spre Schengen.