După pierderea celei de-a doua funcții importante în stat, opoziția și-a diminuat considerabil posibilitatea unei majorități în camera superioară a legislativului, pierzând, în același timp, și susținerea UDMR-ului. Implicit, actuala coaliție de guvernare capătă mai multă putere și mai multe șanse de a concretiza inițiativele deja binecunoscute precum: comasarea legerilor locale cu cele parlamentare, regionalizarea sau diminuarea numărului de parlamentari.
Coaliția, aflată în tabăra opoziției, a pierdut un instrument de luptă important, prin incapacitatea de a obține funcția de președinte al Senatului, așa încât, în perspectivă, pe fondul mutațiilor recente din cadrul Parlamentului, va fi o misiune destul de dificilă pentru USL, în cazul în care aceasta va dori să împiedice concretizarea obiectivelor actualei puteri.
În pofida evenimentelor recente nefavorabile, opoziția definește ori de câte ori are ocazia, un obiectiv destul de ambițios și anume suspendarea șefului statului, Traian Băsescu. În acest context, se poate autodefini într-o coaliție anti-Băsescu, anti-actuala guvernare. De asemenea, se poate susține că USL constituie o veritabilă formațiune politică cu o identitate bine conturată, cu scop bine definit? Mai curând, poate fi vorba de o construcție voit îndreptată împotriva actualei conduceri?
Acest obiectiv de eliminare a actualei guvernări este însoțit de un optimism, adesea afișat de liderii USL, un optimism care merge până la a percepe recentele pierderi ca pe indicii ale unei întăriri a opoziției. Aceasta aduce în prim plan tema sensibilă a suspendării președintelui, invocând argumentul amenințării democrației românești de către Traian Băsescu, prin încălcarea legii fundamentale, asumarea abuzivă a unor prerogative sau subordonarea unor instituții ale statului.
Dincolo de gravitatea faptelor șefului statului, dincolo de ambiția coaliției, din opoziție de a înfăptui suspendarea lui Traian Băsescu nu trebuie exclus din calcul un element important și anume: majoritatea pe care se poate baza șeful statului, în ambele camere ale legislativului și care este destul de stabilă. În acest context, fireasca întrebare care survine este nu doar dacă pretențiile opoziției vor avea șanse să se concretizeze, dar este justă și întrebarea dacă aceste pretenții sunt realiste.
Intenția construcției useliste prin această ambiție a suspendării, în contextul pierderilor înregistrate recent, este de a îndrepta atenția electoratului spre un alt unghi, numai că pe baza argumentului anterior invocat, al majorității parlamentare stabile, care oferă sprijin președintelui, această suspendare nu are șanse de reușită. Mai curând, se poate vorbi de o nesuspendare, adică, în alți termeni, de o altă victorie a puterii, ceea ce ajută la plasarea actualei conduceri într-o lumină favorabilă în ochii electoratului. Altfel spus, din ipotetica suspendare a șefului statului, la propunerea unei opoziții tensionate de conflicte interne, cine se va plasa într-o lumină pozitivă, dincolo de argumentația împotrivă existentă: opoziția sau puterea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu