Nu cu foarte mult timp în urmă, guvernanții au decis că este foarte importantă realizarea unui prim pas, în direcția reformării eficiente a sistemului de ajutor social, așa încât, cei care au nevoie, în mod real de sprijin să beneficieze de acesta. Această inițiativă s-a concretizat, măcar parțial, sau cel puțin aceasta a fost intenția decidenților politici, prin adoptarea Legii cadru a asistenței sociale. Opoziția și- a exprimat dezacordul în raport cu aceasta, subliniind faptul că ar defavoriza exact categoriile, în numele cărora această lege a fost adoptată, constituind, de fapt o expresie a exploatării categoriilor defavorizate, cu scopul diminuării unei părți din cheltuielile de la buget.
Trebuie menționat faptul că această lege a asistenței sociale, se dorește a fi fundamentul întregului proces de reformare a sistemului de acordare a ajutoarelor sociale, creionând principiile ce se impun a fi respectate în perspectivă. Acest proiect antrenează mai multe forțe având implicații mai ample, la nivelul mai multor legi punctuale, care vor intra în atenția decidenților. Rațiunea, pe care s-a fondat inițiativa, a fost reprezentată de faptul că nu exista o monitorizare adecvată a cazurilor care necesitau, în mod real, ajutor social, iar beneficiiile se îndreptau, adesea, către cei cu venituri considerabile. Astfel, bugetul social nu era accesibil celor pentru care a fost creat.
Pe baza acestor considerații, se poate defini în parametrii modești, eficiența sistemului de ajutor social din România? Indubitabil, răspunsul este unul negativ. Însă, ce anume își propune această inițiativă și care ar fi șansele de reușită? Mai concret, cât de mare este contrastul între ceea ce se contestă la actualul sistem și ceea ce se propune ca soluție, prin legea-cadru a asistenței sociale? Plusul de eficiență, care se dorește a se concretiza prin acest proiect este adus de individualizarea modalității de calcul în vederea stabilirii sumei de bani, ce va reveni fiecărui caz social în parte. Un rol important, în acest sens îl va avea coeficientul rezultat în urma analizării dosarului fiecărei familii. Un reper în noul context al definirii ajutorului social este ISR (Indicatorul Social de Referință), care se stabilește anual, în prezent fiind de 500 de lei.
Ceea ce se urmărește, este de fapt, reducerea ajutoarelor acordate inadecvat, de până în momentul de față și eficientizarea întregului sistem de asistență socială, prin redirecționarea sprijinului, de la cei care au beneficiat pe nedrept de acesta spre cei care au într-adevăr nevoie. Un aspect, care a suscitat controverse, în rândul opoziției, îndeosebi, a fost cel referitor la acordarea ajutorului persoanelor cu dizabilități. Noua lege subliniază importanța raportării la venitul acestor persoane, detașându-se, în acest fel, de practica veche a indemnizațiilor fixe, pentru toți beneficiarii, indiferent de veniturile acestora. Ceea ce este de neacceptat, în viziunea opoziției, se referă la încurajarea pasivității, așa încât, cei care muncesc, vor primi mai puțin, fapt pentru care ar putea să nu mai muncească, fiind mult mai bine recompensați.
Despre ce stat asistențial este vorba în acest context? Se poate pune problema unei reconceptualizări a formulei politice necesare funcționării unui astfel de stat? Un număr mai mare a celor asistați necesită, cu certitudine, un efort bugetar mai însemnat, ceea ce, la rându-i, devine imposibil sau, în cel mai bun caz, dificil pe fondul lipsei unei dezvoltări economice. De asemenea, creșterea economică nu se poate contura în contextul în care nu se încurajează performanța și concurența. Acestea sunt doar câteva dintre elementele care s-ar cuveni să intre în schița unei reconceptualizări a statului asistențial, în context românesc.
Ce definește acest context? În primul rând, o imagine eronat construită a statului asistențial de două decenii, cu ecouri încă puternice, nu doar la nivel de conceptualizare, ci mai ales, în plan concret, acțional și decizional. În legătură cu aceasta, se constată lipsa unor inițiative de politici publice coerente, eficiente, perfect încadrate în realitatea românească. Astfel, despre ce asistențialitate vorbește stânga politică pe scena politică actuală din România?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu