Identitatea USP: mișcare socio-politică și sursă de tensiune în competiția electorală sau contrastul dintre ipoteze și intențiile reale.

       Considerând că relația dintre mediul politic cu societatea civilă constituie un obiectiv de mare importanță în perspectivă, pentru evoluția scenei politice românești, liderul UNPR, Cristian Diaconescu, a subliniat că USP, lansată oficial pe 22 decembrie 2011, se dorește a se contura, în afara oricăror înregimentări de partid. De asemenea, acesta a accentuat caracterul original al acestei forțe în politica românească, tocmai prin scopul pe care noua construcție socio-politică și-l definește: construirea unei relații adecvate între mediul politic și societatea civilă. 

      Fiind o inițiativă originală în România, coordonatorul activității USP, Cristian Diaconescu își exprimă convingerea că această nouă identitate va funcționa eficient, mizând pe sprijinul tuturor susținătorilor, care cred în depolitizarea societății civile. Cert este că proaspăta lansare a Uniunii Social Progresiste va genera o serie de dificultăți și la nivelul procesului electoral de anul viitor, când, în contextul comasării alegerilor, electorii vor fi bulversați de multitudinea buletinelor  de vot, pe care vor trebui să-și pună ștampila. 

       Luând în calcul și alternativa pe care USL-ul o reprezintă, la viitoarele alegeri USP va putea fi antrenată într-o reală competiție cu aceasta, în contextul în care sunt șanse de a capta destule forțe politice. Totuși obiectivul declarat al USP este acela al conturării unei reale mișcări socio-politice, în care potențialul societății civile să fie destul de vizibil, contribuind la reprezentarea reală a intereselor civice și excluzând alternativa unei politizări excesive. 

       Definită, încă de pe acum, ca o importantă forță civică, Uniunea Social Progresistă ar constitui, în viziunea conducerii acesteia, expresia colaborării eficiente dintre o parte a forțelor politice românești și societatea civilă, însă rămâne de văzut, în ce măsură realitățile ulterioare vor confirma acest lucru. 

        Dincolo de toate aceste ipoteze referitoare la reușita noii construcții în contextul alegerilor de anul viitor, se impune focusarea atenției asupra implicațiilor pe care apariția unei noi forțe și antrenarea acesteia în competiția electorală, le prezintă la nivelul electoratului favorabil USL-ului. UNPR-ul se dorește a fi susținătoarea dialogului social, așezând pe un palier prioritar interesul național, iar mai mult decât atât se definește ca o alternativă viabilă pentru electoratul PSD, în raport cu social democrații care nu se regăsesc în perimetrul valorilor useliste. 

       Așa se explică rațiunea în numele căreia reprezentanți ai platformei de stânga, o stângă progresistă, însă, se antrenează în definirea unor obiective ambițioase, dintre care succesul în alegerile din 2012. Astfel, UNPR, precum și USP, mai nou, în numele modernizării progresului social, pentru asigurarea unei reprezentări mai adecvate a intereselor electoratului, și-au exprimat dispoziția de a deschide o ușă la nivelul alegătorilor către segmentul celor dezamăgiți de construcția uselistă și o ușă la nivelul forțelor politice spre foștii susținători ai PSD. Comportamentul USL a fost contracarat de construcția de centru-stânga, prin captarea unui segment însemnat din electoratul moderat al PSD, iar exodul, deloc neglijabil, din cadrul PSD spre UNPR ar putea genera reale îngrijorări la nivelul alianței useliste.