Decizia guvernamentală referitoare la proiectul comasării alegerilor: ce argumente a invocat premierul și cum se încalcă promisiuni. Vorbim din nou despre democrația originală?

      Comasarea alegerilor, de anul viitor, nu a încetat să suscite opinii divergente cu privire la caracterul acestei propuneri conform sau neconform cu actul constituțional, dar și în privința datei potrivite pentru organizarea lor: mai devreme sau mai târziu? în iunie sau în noiembrie? 

      Recent, premierul Emil Boc a anunțat decizia executivului, de angajare a răspunderii, pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Referitor la data comasării alegerilor, aceasta nu este încă stabilită, fiind necesară o hotărâre de guvern în acest sens, însă premierul a adus în atenție motivele pentru care acest proiect de lege a constituit obiectul acordului, recent, la nivel de executiv. 

     Rațiunile invocate de premier au fost de natură economică, subliniind caracterul imperativ al consolidării economice, în contextul în care anul viitor este unul dificil pentru România din punct de vedere economic. În plus, Emil Boc a menționat că varianta comasării alegerilor locale cu cele parlamentare are implicații pozitive în ceea ce privește participarea la vot, generând un electorat mai implicat și mai activ în a-și exprima opțiunea. 

     Tot în legătură cu participarea la alegeri, opoziția a replicat destul de violent, la adresa mențiunilor realizate de premier, subliniind aspectul fraudării alegerilor, proces care va începe tocmai prin această variantă a comasării alegerilor, pe care actuala putere o propune și, recent, a supus-o deciziei guvernamentale de asumare a răspunderii. Reprezentanții ai USL caracterizează această decizie ca fiind  imorală, încălcând prevederile constituționale, fapt pentru care consideră adecvată depunerea unei moțiuni de cenzură. 

     Toate aceste critici negative ale opoziției, îndreptate împotriva deciziei puterii de a adopta proiectul comasării alegerilor, doresc să sublinieze caracterul antidemocaratic al măsurilor luate de executiv, să evidențieze faptul că inițiativa politico-electorală de acest gen s-ar constitui în riscuri pentru democrația românească. 

     Ceea ce se pierde din viziunile ambelor tabere, însă extrem de importantă, este voința exprimată de cetățeni în mod direct prin referendum, cu privire la reducerea numărului de parlamentari și la una dintre camerele legislativului românesc. În contextul importanței acestui aspect, ca exponent al democrașiei, atât puterea cât și opoziția ar trebui să ajungă la un acord, întrucât dacă ambele se declară pentru exprimarea și susținerea, cu orice preț, a democrației, se cuvine să ia în calcul această manifestare de voință a cetățenilor prin referendum. 

     Astfel, ceea ce se constituie într-un real risc la adresa democrației românești este cu certitudine excluderea din planul aspectelor relevante în procesul decizional a voinței reale a cetățenilor, care la referendum s-au pronunțat pentru reducerea numărului reprezentanților în legislativ, în 2009. Ideea a fost abandonată de putere pe motivul că acest proiect ar oferi un avantaj nesperat UDMR-ului, așa încât, PDL nu a ezitat să evidențieze preferința pentru varianta reprezentării în legislativ în funcție de populație. În aceste condiții semnificația referendumului într-o democrație se reduce la aceea a unui simplu element decorativ?